luni, 29 ianuarie 2018

Cu rulota în vacanţă


Eu la cort și la rulotă - nu, mulțumesc! am spus ani de zile, ca și cum nu aș fi stat niciodată la cort pe pajiștea de la Padina, când eram studentă. Sau ca și cum aș putea uita vreodată primul 1 mai din studenție, tot cu cortul.
 
Mda, frumos, romantic dar friiiiggh!!!! Urăsc frigul din toată inima, așa că eu nu (mai) stau la cort! am decis cu hotărâre.
Atunci hai la rulotă! mi se șoptea în cască.

Rulota e mică și scumpă. Ce să faci cu rulota, unde gătești, cum dormi în spațiul ăla așa de mic? mă întrebam eu, care văzusem rulote doar de afară. Și unde faci...duș??? Cum te..."relaxezi" pe tron? CUM si UNDE verși WC-ul? Mie treaba asta îmi cam pute! Nu, mulțumesc! De aia trăim în secolul 21, să profităm de el și de hotelurile și pensiunile și bookingurile și airbnburile lui, cu veceu în casă, cu apă curentă! o țineam eu pe a mea.


Și apoi a apărut EA! Era frumoasă, luminoasă, curată și spațioasă si bine dotată unde trebuie! A fost simpatie la prima vedere. Am zis că hai, tot mă simt eu așa, o nouă femeie 😉, hai să văd cum se adaptează o femeie nouă în rulotă! O testăm o vară și dacă nu și nu, o dăm mai departe.

Începusem să prind drag de ea încă de când am început să o gătesc și să o primenesc de plecare în tabăra de homeschooling. Dar mă gândeam că o fi emoția lucrului nou din viaţa noastră și nebunia sub semnul căreia acceptasem să o cumpărăm.

Vedere spre dormitorul nostru

In dreapta - dormitorul fetelor. In stanga - usa de la baie

În sfârșit, aranjată și dichisită și plimbată vreo câteva sute de kilometri, dintre care o parte pe Valea Oltului, am campat-o la locul cu pricina, la munte.


După prima noapte, am continuat să-mi reneg sentimentele și am zis că poate mă bucur eu că nu dorm la cort și prin comparație, normal că în rulotă e mai bine.
A doua zi, mi se părea incredibil de ușor cât de repede găsesc lucrurile prin ea fără să simt nevoia totuși de mai mult spațiu. Ce ușor mergea plita și ce repede îmi fierbea apa sau laptele! Ce bucurie când am montat și cortul atașat la rulotă și ne-am organizat mica noastră "verandă" unde aveam să ne relaxăm seara, la un pahar de vorbă, cu prietenii!

Bucataria

A doua, a treia seară, continuam să fiu mulțumită de condiții și bucuroasă că avem rulotă.

A urmat un weekend ploios și rece. Fetele tare s-au bucurat: puteau refuza în continuare să iasă din rulotă, acum și cu motiv! Stăteau toată ziua și colorau, își spuneau povești, citeau din cărțile aduse cu noi, Emma o punea seara pe Iris la culcare în patul lor unde au dormit fericite, fără să ceară vreodată prezența unuia dintre noi. Acesta a fost şi punctul de plecare pentru a prinde avânt să doarmă fără noi.

Dormitorul extins :)

Pe lângă copiii noștri, mai veneau alți 3-4 copii dornici să stea și să vadă și ei cum e în rulotă. În momentele astea trebuie să recunosc că nu rămâneam mereu zen și i-am invitat adesea pe toți afară, la iarbă verde, aer de munte și socializare. Plecau supărați, fetele mele declarându-mă cea mai rea mama în timp ce părăseau rulota.
Oh, well↘

My feelings exactly

Având o sursă de curent electric, rulota era conectată la priză de unde curentul se ducea mai departe să ajute frigiderul să funcţioneze şi telefoanele şi laptopul să se încarce. Avem şi un panou solar pe care l-am folosit doar pentru pompa de apă şi pentru luminile din rulotă şi din exterior (vezi mai jos detaliile tehnice amănunţite). Deci atmosfera era veselă și plină de voie-bună iar eu mă îndrăgosteam din ce în ce mai tare de rulotă.


Și totuși, ce faci când te…trec nevoile? Păi, rulota e dotată cu o micuţă cămăruţă pe post de baie, unde avem o chiuvetă de plastic rabatabilă şi un WC care are două părţi: “tronul” şi baza pe care stă el, care este de fapt bazinul de acumulare al “resturilor alimentare”, ca să fiu poetică. “Tronul” este separate de bazin printr-o trapă care se deschide şi se închide manual, prin glisare, imediat după ce resturile au ajuns în bazin iar bazinul este detaşabil, astfel încât conţinutul lui să poată fi deversat la un WC. Mă rog, sună complicat dar se simplifică mult treaba 😊când realizezi că nu trebuie să mergi în boscheţi la 2 noaptea, să faci un pipi.

Daaar a venit şi ziua în care s-a umplut WC-ul! Toate scenariile horror mi-au dispărut din minte când mi-a spus Florin că, datorită soluţiei de dizolvare a deşeurilor, Aqua Kem Blue, pe care a pus-o in vas, tot ce a deversat a fost un lichid albastru cu miros de odorizant de mașină iar vasul s-a curățat foarte ușor cu jetul de apă de la un furtun. De aceea nici nu au fost probleme cu niciun fel de miros dinspre zona băii, nici măcar pe caniculă!

Să revenim la chiuvetă, care are deasupra ei o oglindă dar nu despre asta voiam să spun, ci despre bateria ei, care se poate scoate din suport şi se poate tranforma în duş. Apa pentru duş se poate încălzi cu ajutorul boilerului conectat la butelia de gaze dar noi lăsam apa toată ziua în soare şi când o băgam în instalaţie, aveam apă caldă la 35-37 de grade, aş zice eu.

Biroul de pe plajă

Şcoala de pe plajă

Să trecem acum la detaliile foarte tehnice, oferite de al meu soţ. 

Avem aşa:

1. Varianta în camping (cu sursă de curent):


- folosim curentul de la priză pentru frigider şi pentru laptop-uri. Folosim panoul solar pentru pompa de apă, becuri, telefoane (avem un încărcător pentru maşină pe care l-am folosit)

- apa este la îndemână, aşa că nu ne limităm şi folosim 60-70 de litri pe zi - care se scurg într-un recipient (care are aproximativ 50-60 de litri, dar şi roţi) pe care apoi îl ducem şi îl golim la canalizare (apă gri - adică apa de la duş şi chiuveta de la bucătărie, nu de la toaletă)



2. Varianta "în sălbăticie" (adică pe plaja din Bulgaria, fără sursă de curent şi de apă potabilă): 


- curentul ne este asigurat de un panou electric no-name care furnizează maxim 80 de W (vara avem cam 14 ore de soare puternic - aşa că produce cam 1Kw/zi). Acest curent (atunci când nu este folosit direct de telefoane/invertor pentru laptop sau altele) se duce şi se stochează într-o baterie specială pentru panouri electrice (baterie fără întreţinere, cu gel) care are 100 Ah (adică în mod ideal putem stoca aproximativ maxim 1Kw).


- becurile din rulotă sunt led si consuma foarte puţin - nu sunt o problemă.


- pompa pentru apă este tot pe 12v (merge tot de la panoul solar/baterie direct) - şi nu am simţit că descarcă prea mult din baterie (nu am ajuns în situaţia să ni se termine curentul din baterie noaptea decât cu o singură excepţie, când ziua au lucrat două laptop-uri toată ziua, plus vreo 4 telefoane care s-au încărcat şi am făcut şi humus şi supă cremă în aceeaşi zi - pe scurt... am folosit foarte mult curent).


- frigiderul atunci când suntem "în sălbăticie" îl folosim pe gaz din butelie.Nu vă speriaţi!!! Noi am umplut butelia şi s-a terminat după 2 săptămâni de gătit zilnic, fără frigider (în camping) şi încă 2 săptămâni de gătit şi frigider (off-camping).


- apa am obţinut-o de la o fântână despre care nu eram foarte siguri că ar fi potabilă, aşa că am folosit-o doar la spălat. Am consumat mai puţin decât atunci când era la îndemână - cam 40 de litri/zi.


Avem şi posibilitatea de a încălzi rulota cu o aerotermă care funcţionează cu gaz din butelie, dar la noi nu a fost cazul (am folosit-o doar vara).


Butelia pe care am folosit-o noi a fost schimbată la o staţie normală de butelii - adică avea în interior butan. Ulterior am aflat că ar exista şi varianta cu propan (pe afară este folosită de toţi cei care au rulote, dar în România este doar pentru uz industrial - aşa că este mai greu de găsit). Avantajul la butelia cu propan este că o umpli la începutul sezonului şi te ţine până când se termină - are o putere calorică mult mai mare (chiar dacă butelia costă mai mult), în plus debitul nu diferă în funcţie de temperatură.



Așadar, acum că am lămurit toate aspectele tehnice, vă reamintesc că noi avem o rulotă "bătrână", din '91 și că probabil rulotele mai tinere sunt mai bine dotate, mai bine izolate și parfumate :)) Nu mai zic de autorulote, la care am cam început să visăm…

Până vara trecută, nu mi-aş fi imaginat ce bine mă voi simţi în vacanţă într-o o rulotă în jurul căreia am adunat multe amintiri minunate iar acum deja am început să ne facem planul cum să facem să o scoatem la plimbare cât mai repede anul ăsta!

Sper să vă fie de folos povestea noastră, să vă lămurească, într-o anumită măsură, temerile și pretențiile legate de cazarea în locuri "neconvenționale" și mai ales sper să vă inspire să explorați!😊

Iar dacă nu vă inspiră rulota, poate vă voi povesti despre maşina noastră electrică.😉

joi, 25 ianuarie 2018

Le-am vorbit copiilor despre divorţ

Trăim vremuri extraordinare, în care speranţa de viaţă este mai mare ca oricând. În aceleaşi minunate vremuri, înstrăinarea oamenilor unul de altul şi izolarea lor este mai adâncă decât oricând. Aşa se face că relaţiile devin din ce în ce mai complicate, sub presiunea falselor standarde impuse de societate dar mai ales din cauza „bagajului” emoţional nerezolvat pe care fiecare dintre parteneri îl aduce într-o relaţie şi a modului în care a învăţat în copilărie să gestioneze situaţiile dificile. Şi nimic nu „zgândăreşte” şi nu scoate mai bine la suprafaţă emoţiile neprocesate din copilărie decât apariţia unui copil în viaţa adultului.

Şi aşa se face că eu şi Florin am înţeles câtă nevoie au copiii noştri să le rămânem alături şi să le ajutăm să îşi înţeleagă şi să îşi integreze cât mai bine emoţiile, mai ales pe cele mai puţin plăcute. Şi evident că mă refer aici (şi) la furie, acea furie care le face pe fetele noastre să îşi care palme şi uneori chiar pumni şi picioare! Ştiu, e şocant, mai ales că sunt fete. Sunt ironică, desigur.

Dacă citiţi cu atenţie orice atlas despre animale, veţi vedea acolo că puii de animale se bat şi se luptă în joacă tocmai pentru a se antrena pentru viaţă, ca să scurtez ideea.

Şi Doamne, ce intens se mai pregătesc fetele noastre uneori pentru viaţă! Şi eu prin ce stări pot trece atunci, nu vă pot explica!

Dar iată că săptămâna trecută am reuşit să mă controlez şi să nu mai intervin între ele dacă nu văd sânge sau dacă nu aud „trosc!”. Cearta lor a continuat şi în maşină, fiecare comunicându-i celeilalte cât de proastă şi rea şi idioată este!

-  Fetelor, le-am spus eu, ştiţi bine că şi vorbele rănesc foarte tare! Aveţi grijă ce vă spuneţi,
mai ales când sunteţi nervoase şi nu mai gândiţi clar!

- Şi ce dacă? Mie nu îmi pasă dacă rănesc pe cineva cu vorbele mele! zice Emma, vehementă.

Eu respir adânc, gândindu-mă ce ar trebui să îi răspund. Florin simte că am nevoie de ajutor şi continuă el discuţia:

- Ştii, Emma, tu poţi alege să nu îţi pese şi la fel şi cei jigniţi şi răniţi pot alege să nu mai fie prietenii tăi şi să te evite. Uite, de exemplu, dacă eu i-aş vorbi mereu urât lui mami şi aş jigni-o, ea nu ar mai vrea să stea cu mine. Probabil că ar divorţa de mine.

 - Sigur că da! intervin şi eu. Eu nu aş accepta ca oamenii, mai ales cei care spun că mă iubesc, să mă rănească mereu şi să nu ţină cont de sentimentele mele! Eu ştiu cum este să fii foarte nervos şi să nu îţi mai poţi controla furia dar exersez într-una să mă calmez şi să rezolv problema. Mai ales cu tati, pe care îl iubesc şi pe care nu vreau să îl rănesc. Ajută mai mult să spunem ce simţim noi, în loc să îi insultăm pe ceilalţi.

Emma a tăcut. Iris tăcea şi ea.

Uneori e nevoie să intervenim şi să le despărţim. De cele mai multe ori, le explicăm până ne doare gura că nu putem arunca aşa cu vorbe, că şi vorbele rănesc foarte tare.
Încerc să le învăţ să îşi exprime părerea dar să nu şi-o impună, mai ales cu forţa. Iar atunci când nu sunt de acord cu celălalt şi nu pot ajunge la o înţelegere, să se depărteze, pur şi simplu. „Violenţa duce întotdeauna la violenţă! Chiar dacă e „doar” verbală!” le repet ca o moară stricată. Pentru că copiii au nevoie de îndrumare şi de limite, au nevoie să se simtă iubiţi dar le facem rău dacă îi facem să se simtă buricul pământului şi le dăm întotdeauna dreptate, chiar şi atunci când nu e cazul.

Până am ajuns în parc erau deja prietene, după un potop de „scuză-mă!” şi „iartă-mă”!

Lumea ar fi un loc mai frumos chiar şi iarna dacă am învăţa cu toţii să ţinem cont şi de sentimentele celorlalţi, fie ei oameni mari sau mici.

luni, 22 ianuarie 2018

Confesiunea unei control freak



Îmi place cum îmi luminează soarele casa în zilele în care păcăleşte iarna.
 
Tocmai am făcut un efort să scriu ceva pozitiv, ca să nu încep direct cu cât de mult urăsc eu iarna. Anul acesta mă concentrez şi mai mult pe formulări pozitive şi pe observarea plinului din pahar.

Eu vreau să fac curăţenie dar ele vor să facem experimente? Nu am reuşit să lucrez cu Emma sau cu Iris la citit sau la cifre sau la engleză/spaniolă/rusă (că, mai nou, vor să le înveţe pe toate!), Iris nu mai vrea să meargă la cursul de engleză şi deci nu mai pot avea eu câteva ore doar pentru mine? Am schimbat metrou şi autobuz să ajung cu Iris la OCC iar ea îmi spune că nu mai vrea să participe totuşi la acel atelier?

Respiră, Andreea! Copiii tăi sunt sănătoşi! Asta e mantra mea principală. Însă desigur că oboseala şi frustrările şi lipsa de conectare cu sinele se adâncesc şi nu reuşesc mereu să fiu o zână bună. Dar în creierul meu a făcut clic ceva: controlul acela, să nu mai ţin cu dinţii de el! Să trag aer adânc în piept şi să mă gândesc la pasul următor dacă pasul ăsta nu îmi iese.

Eu, care sunt un control freak, nu ştiu cum am reuşit asta. Cred că pur şi simplu mi-am antrenat modul de gândire timp de vreo câţiva ani. Am greşit de nenumărate ori şi m-am crizat dar au fost şi dăţi când I went with the flow, cum se spune din bătrâni 😊 şi a fost bine şi m-am felicitat şi încurajat singură. Pentru că nu pot să cer susţinere şi apreciere dacă nu mi le ofer mie însemi.

Pentru că tot ce avem nevoie se află chiar în interiorul nostru, vorba clişeului pe care îl tot vedem în social media. L-am privit şi eu de nenumărate ori cu scepticism şi chiar cu furie până când am început să privesc în interiorul meu. Uneori nu reuşesc să văd şi ştiu că vor mai fi multe astfel de momente. Dar în ultima vreme am început să mă văd mai bine pe mine toată, cu lumini şi umbre. Să pornesc de la ce am şi să văd ce pot face mai departe.

Şi ghici ce? Emma citeşte binişor şi exersează zilnic pe cărţile pe care mă uit împreună cu Iris ca să aflăm despre animale sau corpul uman sau pur şi simplu pe cărţi de poveşti. Iris a vrut să intrăm totuşi la acel atelier şi vrea să mergem în continuare. Iar când nu a mai vrut să meargă la engleză, am petrecut împreună trei ore haioase şi pline de conectare.
În loc de curăţenie, am pictat şi ne-am relaxat toate trei şi apoi, de atâta relaxare, mie mi-a fost chiar drag să le strâng bentiţele împrăştiate.😊

„Te-ai supărat, mami”? m-a întrebat Iris după ce mi-a spus că nu mai vrea la atelier şi la engleză.

Copiii sunt un dar minunat! Într-o clipă şi printr-o întrebare inocentă te fac să îţi schimbi perspectiva complet!

„Sunt puţin dezamăgită, pentru că mă aşteptam să facem asta. Dar nu, nu m-am supărat. Mă bucur că petrecem timp împreună!” Mă bucur de timpul acesta cât încă te mai pot ţine de mânuţa ta micuţă, cât încă te mai pot pupăci, cât încă îmi mai turui neîntrerupt despre tot ce îţi trece ţie prin minte, cât încă ne mai uităm împreună pe cărţi şi atlase sau la un episod de Dora, mi-am spus eu în gând.

Şi aşa am înţeles, pur şi simplu, că lucrurile se vor aranja astfel încât să fim toţi liniştiţi. Habar nu am cum se va întâmpla asta şi uneori mă încearcă un fior de teamă, dar respir adânc şi mă îmi spun că nu e nevoie să le ştiu şi să le înţeleg pe toate.

marți, 16 ianuarie 2018

Ce este un Fabric Shaver şi de ce mi-aş cumpăra aşa ceva?


Vorbeam odată cu cumnata mea despre haine şi mă plângeam că mi s-a scămoşat un cardigan şi că trebuie să îmi cumpăr altul. Şi atunci s-a întâmplat! Nu, nu a scos brusc din geantă un bidon de balsam, sfătuindu-mă să îl folosesc şi promiţându-mi că voi regăsi negreşit pufoşenia ilicului.
Nu, ea m-a întrebat direct dacă am auzit de fabric shaver şi dacă nu mi-ar plăcea să am aşa ceva.
Şi aşa am descoperit eu, cu mare încântare, fabric shaverul, acest „epilator” de materiale care, practic, ce face? Îndepărtează scamele formate pe suprafaţa materialului şi care se ţin "scai" de el.😊
Sigur că am putea ridica din sprânceană şi am putea spune: dabenzile alea de îndepărtat scame, de la Ikea, nu ne mai „place”? Ba ne place! Alea sunt bune atunci când pe material s-au pus scame, nu când s-au format acolo şi se ţin ţepene, de nu poate omul să te "perie" şi să-ţi atragă mieros atenţia: "Vai, era să ai o scamă!"
Că tot e sezonul reducerilor acum, că tot e frig afară şi eu, una, mi-aş cumpăra 10 cardigane în cele mai turbate culori, m-am gândit că mai bine vă recomand să aruncaţi un ochi şi pe site-urile de profil, poate găsiţi la vreo promoţie acest minunat aparat de îndepărtat scame.
Pe piaţa din România văd că sunt mai multe modele (google "aparat de curatat scamele"), dar eu am un Philips Fabric Shaver simplu şi foarte uşor de utilizat, care îndepărtează scamele şi lasă materialul fin. Nu există pericol de agăţare sau altfel de deteriorare, din experienţa mea, dar ar fi bine să nu aveţi nici pretenţia de a vă face ca nou puloverul moştenit de la bunica, de când era ea fată mare.
Ştim bine că materialele se deteriorează de la spălat, de la purtat, de la standardele de calitate în domeniu tot mai joase, pentru că altfel s-ar destrăma sfântul consumerism mai repede ca puloverul cumpărat acum trei luni. Dar tocmai cu gândul la a face un pas înapoi în faţa acestui consumerism mi-am permis să vă fac această recomandare.
Şi ştiţi care e treaba cu cardiganele, că sunt nişte piese foarte importante într-o carderobă-capsulă (un exemplu aici), aşa că parcă nu ne-ar strica să recondiţionăm cardiganul de anul trecut şi să folosim banii cu care am fi cumpărat unul nou pentru a ne cumpăra accesoriul ăla pe l-am tot vânat la reduceri.
Spor la shopping, acest money shaver al societăţii noastre proaspăt-capitaliste!😊