vineri, 19 mai 2017

Vine Ziua Copilului: Jucării pentru fetiţe şi Jucării pentru băieţi


Logic, nu? Deloc aiurea!

Le-am adus fetelor din Tenerife două praștii. Când le-a văzut tata, a declarat din start că nu sunt bune, că se pot răni copiii cu ele. Asta a fost varianta "politically correct". 
Următoarea generație, în sens invers pe axa timpului, a grăit prin reprezentanta sa, respectiv bunica mea, că praștia e jucărie de băieți și le-a bătut la cap o zi întreagă pe fete să nu se mai joace cu ea. În timpul ăsta, fetele exersau liniștite alături de prietenul lor, Octavian, căruia îi adusesem același model de praștie.

Acum, nu vreau să înțelegeți că fetele mele nu au păpuși, ustensile de bucătărie și că nu le place Barbie. 

Dar! Ştiați că și fetelor le pot plăcea uneltele, gen bormașinile? Eventual cele adevărate, nu de jucarie. Le-ați lăsa(t) vreodată să încerce să fixeze ceva cu o șurubelniță electrică pe acumulator? Le-ați lăsa(t) vreodată să bată un cui sau să netezească ceva cu o bucată de şmirghel sau să vadă cum funcționează o menghină?
Că pe mine m-a lăsat să fac toate astea bunul meu bunic, odihneasca-se în pace!

De aceea, eu nu m-am mirat când fetele noastre au fost interesate de "jucării de băieți" iar tatăl lor le-a tot dat pe mână diverse unelte.
Nici nu m-am temut că se vor masculiniza dacă sunt interesate de un banc de lucru la locul de joacă, în detrimentul păpușilor.

Din păcate, mi se plânge o micuță prietenă că tractoare și excavatoare găsește doar în culori închise iar ea ar vrea și cu roz și mov. Mi se pare corect! Eu, când eram mică, am avut un excavator roșu cu galben. Îmi voi aminti mereu de el cu drag.

O prietenă apropiată m-a întrebat odată de unde le-am cumpărat bucătăria de joacă fetelor, că vrea și băiatul ei bucătărie.

Și ea și alte prietene de-ale mele își lasă băieții să folosească mixerul, să le ajute la gătit, să dea cu aspiratorul, să spele vase sau să șteargă praful. 

Mda, a-nnebunit lumea, maică! Scrie și la magazin, la raionul de copii, numa' noi nu vrem să vedem!

Deși scrie clar: Fetițe - roz de aspirator, mașină de spălat rufe, aragaz, cuptor, mop, crăticioare, bucătărioare (că uitam și de diminutivașe!), seturi de ceai (că noi și avem tradiție cu ceaiul de la ora cinci ;) ), truse de farduri și de unghii false. Nu, nu e nimic în neregulă să le inducem de mici ideea că trebuie să se "aranjeze" ca să...Chiar așa, care era explicația aici? :) 

Mai departe, pe raion: Băieți - verde închis, bleumarin și negru de pistoale, puști, mașini, excavatoare și tractoare.
Tot la ei găsim și Lego StarWars, City, Ninjago și toate testosteroanele care nu ar avea cum să intereseze o fetiță, păăăliz! Ele nu au ochi decât pentru Lego Friends, Disney și alte minuni feminine și delicate, nu masculine și luptătoare, nu?
  
Păi știți voi vreo fată interesată de StarWars? Și eu știu!

Acum, eu nu zic să le luăm copiilor doar jucării neutre. Nici nu (prea) știu dacă și cum am putea face asta. Dar exemplele din familie dau tonul când vine vorba de încredere în sine și limitări. Așa că putem începe a exersa mușcatul limbii în loc să dăm verdicte "Lasă aia, că e de X, și tu ești Y!" (sau invers) iar eu mi-aș permite să vă recomand să extindem practica asta și la haine. 

Noi uneori am găsit bluze sau tricouri mai haioase la raionul de băieți :) Ca să nu mai spun de iarna 2014-2015, când Iris a vrut și a purtat geacă cu Spiderman! A fost ok, tot feminină a rămas, la fel cât de masculin a rămas și bunul ei prieten, Vlad, care are cele mai vesele și colorate haine pe care le-am văzut la un băiețel.

Că de programat e așa de ușor să ne programăm în tipare! Trăim și îi creștem pe copii cu reclame pe fundal, reclame care se întrec în sloganuri care să ne programeze cum să gândim, cum să mănâcăm, cum să ne purtăm: viril, dacă reclama e la produse pentru bărbați, feminin și cu voce tâmpă și dispusă la orice, dacă produsele sunt pentru femei.

A! Cam cum suntem împărțiți și reduși la simbolul masculin - Zeul Marte, zeul războiului și simbolul feminin - zeița Venus, zeița dragostei, a frumuseții și a fertilității.

Mi-aș dori să ne scuturăm mintea și să putem vedea că suntem cu toții oameni: puternici și emotivi, sensibili și luptători, indiferent de sexul nostru!

Iar vă spun un secret: emoțiile nu își aleg sexul unui om, nu au preferințe, ele ne iubesc pe toți la fel și stau toate pe capul nostru, fără discriminare! Frica nu și-a spus niciodată: la ăsta nu mă duc, că e băiat! 

Mi-aș dori să ne ținem mereu mintea trează și deschisă și inima sus și să dăm pe “mute” pilotul ăla automat din capul nostru care nu ne mai lasă să gândim singuri, uneori.

Hai, spor la cumpărături, că acuș vine sărbătoarea!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu