Mărţişor, sclipici, peripeţii

Rezultatul final

Pistolul de lipit îl aveam de vreo trei ani, dacă nu mai bine. Sclipiciul sigur îl aveam de trei ani. Pasta de modelat, una absolut banală şi urât mirositoare, de la Jumbo, o aveam din vara anului trecut. Acele şi şnururile le aveam de primăvara trecută. Eram hotărâtă: anul acesta, 1 martie nu mă va mai surprinde fără mărţişoare pregătite de mâinile dibace ale fetelor Vlad!😀

La început, am hotărât că fiecare va lucra în tăviţa ei, unde va putea împrăştia cât sclipici şi lipici doreşte DOAR ÎN ACEL LOC! Totul a mers strună, fetele au lucrat foarte curat, doar pe masă şi foarte puţin pe pernele scaunelor a mai ajuns puţin sclipici. Nimic pe jos. Am spălat iute tăvile, am scuturat rapid pernuţele şi am pus la uscat pe pervaz, lângă calorifer, formele rotunde, unse cu lipici şi presărate cu sclipici. Eram în delir de fericire: anul acesta avea să îmi iasă planul cu mărţişoarele! Am copil de aproape 7 ani, cam de câţi visam la momentul acesta! (Am şi eu fixurile mele, ce să fac?)

Doar în tăviţă

Florin ne privea cu scepticism şi mă tot întreba dacă sunt ok cu toată cantitatea aia de sclipici folosită, că tot eu o să mă enervez când o să îl văd împrăştiat prin casă. Pentru că inevitabil va ajunge în toată casa, insista el.

Ba nu, că ele lucrează doar pe tăviţă şi ce mai cade pe alături strâng eu! Bravo, fetelor, sunt mândră de voi! Aţi lucrat foarte curat!

In the making

Până când am găsit mărţişoarele răsturnate pe jos de pe pervaz, sclipici pe canapea şi mai peste tot pe parchet, purtat cu graţie de tălpile noastre prin tot parterul. Dar aveam mărţişoare! Nu m-am lăsat, nu am disperat, m-am apucat să strâng sclipiciul şi să curăţ cât de bine pot şi apoi am purces la tura a doua de modelat guguloaie aplatizate, unse cu lipici şi pudrate cu combinaţii de sclipici care mai de care mai fistichii. De data asta, după ce am terminat, am plasat strategic tava cu mărţişoare puse la uscat pe bar, cât mai aproape de privirea mea vigilentă, ca nu cumva să am parte şi de un etaj strălucitor. Deşi, dacă de curăţenie tot nu sclipea, măcar să fi strălucit de la sclipici. 😊

În fine, după câteva zile, hai o săptămână în care nu am avut chef de ele le-am lăsat la uscat, le-am anunţat marţi pe fete că azi e ziua în care le voi prezenta un instrumnet cu care mă tem că se vor împrieteni foarte tare: pistolul de lipit cu silicon, de la Lidl.😊 Au învăţat destul de repede să îl folosească şi păreau să îl mânuiască destul de atent, dar Iris a renunţat mai repede, nu s-a simţit încă pregătită pentru această responsabilitate. Emma, în schimb, a dat înainte cu tupeu, vorba cântecului.

Iris cu pistolul. De lipit

Emma fixează şnurul

Miercuri, Iris a zis că are altă idee: să facem şi mărţişoare fosforescente din steluţele fosforescente pe care le-a găsit ea prin casă, pe care a lipit o steluţă aurie decorativă mai mică, recuzită rămasă de la podoabele de Crăciun. Toate stelele marca Lidl, acest univers al crafturilor sau gaură neagră a bugetului, depinde cum priveşti. 😉 Ne-a plăcut ideea, le-am ajutat să le combine şi să lipească acele de siguranţă pe ele, a ieşit frumos (credem noi).

Mărţişor fosforescent

 

Totul părea că merge strună, aşa că am zis că pot să mă duc linişită la budă două minute. Ce se poate întâmpla? Nu mi-am imaginat că în alea două minute, Emma poate lua pistolul de lipit din bucătărie, îl poate duce în living şi se poate arde cu el pe piept în timp ce încerca ea să facă nu ştiu ce, nu am aflat, că a zis că îmi spune când nu o să o mai doară. E totul bine, doar o sperietură, amintire de la prima dată când am făcut noi mărţişoare.

Per total, ne-au ieşit nişte mărţişoare destul de primitive, aşa, în sensul de neprelucrate şi nebibilite foarte mult, pentru că nu am vrut să fiu ca educatoarele alea de la grădi care lucrează ele fişele în locul copiilor, de arată toate la fel, fără imperfecţiuni. Eu m-am bucurat că şi-au exersat răbdarea şi îndemânarea şi le-am apreciat pentru asta.

Pe lângă asta, scopul meu a fost să ne petrecem timpul împreună făcând ceva creativ, vorbind despre tradiţiile noastre, despre mult-dorita primăvară dar şi despre câtă muncă presupune să faci ceva de mână. Handmade, cum mai zice bunica. 😊

Pentru anul viitor am tot felul de planuri şi idei de mărţişor şi recunosc că sunt foarte entuziasmată că fetele mele au crescut suficient încât să pot folosi cu ele toate materialele astea de la Lidl care ne aşteptau cuminţi de câţiva ani, dar şi alte materiale pe care le am în minte şi salvate la Favorite în browser-ul meu.😁

Hai, hai, primăvară, vino!

Ne vedem la anul!