Rezultatul final |
Pistolul
de lipit îl aveam de vreo trei ani, dacă nu mai bine. Sclipiciul sigur îl aveam
de trei ani. Pasta de modelat, una absolut banală şi urât mirositoare, de la
Jumbo, o aveam din vara anului trecut. Acele şi şnururile le aveam de primăvara
trecută. Eram hotărâtă: anul acesta, 1 martie nu mă va mai surprinde fără mărţişoare
pregătite de mâinile dibace ale fetelor Vlad!😀
La
început, am hotărât că fiecare va lucra în tăviţa ei, unde va putea împrăştia
cât sclipici şi lipici doreşte DOAR ÎN ACEL LOC! Totul a mers strună, fetele au
lucrat foarte curat, doar pe masă şi foarte puţin pe pernele scaunelor a mai
ajuns puţin sclipici. Nimic pe jos. Am spălat iute tăvile, am scuturat rapid pernuţele
şi am pus la uscat pe pervaz, lângă calorifer, formele rotunde, unse cu lipici
şi presărate cu sclipici. Eram în delir de fericire: anul acesta avea să îmi
iasă planul cu mărţişoarele! Am copil de aproape 7 ani, cam de câţi visam la
momentul acesta! (Am şi eu fixurile mele, ce să fac?)
Doar în tăviţă |
Florin
ne privea cu scepticism şi mă tot întreba dacă sunt ok cu toată cantitatea aia
de sclipici folosită, că tot eu o să mă enervez când o să îl văd împrăştiat
prin casă. Pentru că inevitabil va ajunge în toată casa, insista el.
Ba
nu, că ele lucrează doar pe tăviţă şi ce mai cade pe alături strâng eu! Bravo,
fetelor, sunt mândră de voi! Aţi lucrat foarte curat!
In the making |
Până
când am găsit mărţişoarele răsturnate pe jos de pe pervaz, sclipici pe canapea
şi mai peste tot pe parchet, purtat cu graţie de tălpile noastre prin tot parterul. Dar
aveam mărţişoare! Nu m-am lăsat, nu am disperat, m-am apucat să strâng
sclipiciul şi să curăţ cât de bine pot şi apoi am purces la tura a doua de
modelat guguloaie aplatizate, unse cu lipici şi pudrate cu combinaţii de
sclipici care mai de care mai fistichii. De data asta, după ce am terminat, am
plasat strategic tava cu mărţişoare puse la uscat pe bar, cât mai aproape de
privirea mea vigilentă, ca nu cumva să am parte şi de un etaj strălucitor.
Deşi, dacă de curăţenie tot nu sclipea, măcar să fi strălucit de la sclipici. 😊
În
fine, după câteva zile, hai o săptămână în care nu am avut chef de ele le-am
lăsat la uscat, le-am anunţat marţi pe fete că azi e ziua în care le voi
prezenta un instrumnet cu care mă tem că se vor împrieteni foarte tare:
pistolul de lipit cu silicon, de la Lidl.😊 Au învăţat destul de repede să îl folosească şi păreau să
îl mânuiască destul de atent, dar Iris a renunţat mai repede, nu s-a simţit încă
pregătită pentru această responsabilitate. Emma, în schimb, a dat înainte cu tupeu,
vorba cântecului.
Iris cu pistolul. De lipit |
Emma fixează şnurul |
Miercuri,
Iris a zis că are altă idee: să facem şi mărţişoare fosforescente din steluţele fosforescente pe care le-a găsit ea prin casă, pe care a lipit o
steluţă aurie decorativă mai mică, recuzită rămasă de la podoabele de Crăciun. Toate stelele marca Lidl, acest univers al crafturilor sau gaură neagră a bugetului, depinde cum priveşti. 😉 Ne-a
plăcut ideea, le-am ajutat să le combine şi să lipească acele de siguranţă pe
ele, a ieşit frumos (credem noi).
Mărţişor fosforescent |
Totul
părea că merge strună, aşa că am zis că pot să mă duc linişită la budă două
minute. Ce se poate întâmpla? Nu mi-am imaginat că în alea două minute, Emma
poate lua pistolul de lipit din bucătărie, îl poate duce în living şi se poate
arde cu el pe piept în timp ce încerca ea să facă nu ştiu ce, nu am aflat, că a
zis că îmi spune când nu o să o mai doară. E totul bine, doar o sperietură,
amintire de la prima dată când am făcut noi mărţişoare.
Per
total, ne-au ieşit nişte mărţişoare destul de primitive, aşa, în sensul de
neprelucrate şi nebibilite foarte mult, pentru că nu am vrut să fiu ca
educatoarele alea de la grădi care lucrează ele fişele în locul copiilor, de
arată toate la fel, fără imperfecţiuni. Eu m-am bucurat că şi-au exersat răbdarea şi îndemânarea şi le-am apreciat pentru asta.
Pe lângă asta, scopul meu a fost să ne petrecem timpul împreună făcând ceva creativ, vorbind despre
tradiţiile noastre, despre mult-dorita primăvară dar şi despre câtă muncă presupune
să faci ceva de mână. Handmade, cum mai zice bunica. 😊
Pentru
anul viitor am tot felul de planuri şi idei de mărţişor şi recunosc că sunt
foarte entuziasmată că fetele mele au crescut suficient încât să pot folosi cu
ele toate materialele astea de la Lidl care ne aşteptau cuminţi de câţiva ani, dar şi alte materiale pe care le am în minte şi salvate la Favorite în browser-ul meu.😁
Hai,
hai, primăvară, vino!
Ne vedem la anul! |
Ma bucur pentru voi chiar de se intimpla mici accidente astea sunt amintirile placute care ramin ...
RăspundețiȘtergereAşa m-am gândit şi eu, Mihaela :)
Ștergere