luni, 26 februarie 2018

Educaţie rutieră într-o carte haioasă: În misiune cu Marian




Mie mi se pare că suntem genul de popor care tot așteaptă de la „ăl de sus” mântuirea, fără să facă şi el ceva în dreptul lui. De exemplu, tot așteptăm de la aleși un sistem de învățământ mai bun, dar continuăm să oferim învățătorilor şi profesorilor cadouri mult mai scumpe decât o cutie de bomboane, cum am auzit noi că fac oamenii în lumea aia bună la care tot visăm.

Pe același considerent, am tot văzut săptămânile trecute nu știu ce dezbatere despre reintroducerea orelor de educație rutieră în scoli.

Păi până facem noi petiții şi proiecte şi așteptăm aprobarea lor, nu mai bine începem prin a cumpăra şi a citi împreună cu copiii noştri cartea „În misiune cu Marian (Eu nu-s pitic, am ghiozdanul mare!)”?

Cartea este foarte simplu scrisă şi părerea mea este că a avut parte de un redactor destul de slab, care nu doar că nu a corectat toate greșelile de ortografie sau de punctuație, dar nu a corectat nici unele formulări ce puteau fi refăcute mai blând, mai pentru copii. Asta ca să încep cu ce nu mi-a plăcut. Dar chiar şi aşa, autorul de bună-credință reușește să redea foarte bine mesajul principal al cărţii, şi anume că Poliţia nu e un bau-bau şi că, atât timp cât oamenii nu încalcă legile şi regulile de circulaţie, nimeni nu are nimic cu ei.

Cartea este scrisă de vestitul polițist Marian Godină şi are 13 capitole, însumând 60 de pagini. Când le-am citit din ea prima oară fetelor mele, nu m-au lăsat până nu le-am citit-o pe toată. Le-a plăcut foarte mult ideea că această carte chiar e scrisă de un polițist adevărat, aşa că au luat informațiile citite foarte în serios, deși multe dintre punctele atinse în carte fuseseră deseori discutate şi în familia noastră. Ca să nu mai spun că visul lui Iris este să devină polițistă.

În ordinea capitolelor din carte, aflăm următoarele: Ce sunt polițiștii, apoi urmează un capitol despre prietenia dintre autor şi băiețelul care l-a inspirat să scrie această carte, apoi capitole despre Trecerea de pietoni, Centura de siguranță, apoi un capitol în care ideea principală este: Respectă legea şi nu vei primi amenzi, unde mi-a plăcut foarte mult explicația autorului, şi anume că în loc să plătească amenzi, părinții mai bine ar respecta legea şi astfel, de banii de amendă le-ar putea cumpăra ceva copiilor. De câte ori nu le-am spus şi noi fetelor argumentul acesta, când refuzau să îşi pună centura de siguranță!

În continuare, aflăm că Promisiunea e promisiune, iar polițistul din carte îşi respectă angajamentul luat în faţa copilului, dar vă las pe voi să descoperiți despre ce este vorba. Într-un nou capitol aflăm cu ce este dotată Mașina de politie, apoi citim despre mersul regulamentar pe bicicletă, Pe unde circulă pietonii, citim puţin şi despre Cele mai frumoase filme, despre numărul de urgență 112, iar cartea se încheie cu două capitole drăguțe, într-o notă optimistă.

Noi am citit cartea deja de câteva ori până acum. Explicațiile din carte sunt destul de simple şi clare, într-un stil prietenos şi pe înțelesul copiilor dar astfel încât să priceapă şi adulții care mai închid ochii pe ici, pe colo, la câte o regulă şi apoi se miră ce au avut polițiștii cu ei de le-au dat amenda. Tocmai de aceea cred că poate fi sau nu pe placul adulților, în funcție de atitudinea lor generală față de polițiștii de la circulația rutieră şi de cât de mult se simt cu musca pe căciulă. Pentru că ar fi bine să nu le spunem copiilor una, iar noi să facem alta. Aşa cum am văzut eu odată o femeie care traversa aiurea cu un copil de mână şi îi spunea „Nu avem voie să traversăm pe aici, dar tu să nu faci aşa!”

Eu vă recomand să îi daţi o șansă acestei cărți, măcar ca un prim pas pe care să îl facem fiecare în scopul educației rutiere şi civice a copiilor noștri.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.