Frumoasa, Bestia şi tăticul gay

Sursa: arhiva personală

Am descoperit că avem şi noi literatură pentru copii, promotoare a comunităţii LGBT!
Chiar aici, în România, sub nasul nostru vigilent!

Povestea pe care le-o tot citesc eu copiilor zice că era odată ca niciodată, un stejar care e(ra) altfel decât alţii. Şi stejarul ăsta stă mai la marginea pădurii, aşa. El a rămas pitic. Stejarii ceilalţi au crescut, el a rămas "diferit", if ya know what I mean ;) Aşa că, nefiind şi el ca ceilalţi, l-au tot ignorat până au uitat de el

Totuşi, stejarul nu rămâne singur! În ciuda semnăturilor strânse de Uniunea pentru Familia Tradiţională cu Bătaie şi toată Gama de Abuzuri sau cum s-o numi Uniunea aia, ei bine, în ciuda ei, stejaru' ăsta trăieşte împreună cu un păianjen care i s-a strecurat pe sub scoarţă.
Un stejar, doi stejari. Un păianjen, doi păianjeni. Avem, deci, un duet de genul masculin.😊 

Iar situaţia devine şi mai...deosebită când o veveriţă hăituită de vânători (simbol evident pentru o prostituată urmărită de interlopi) îşi lasă veveriţa-pui în scorbura stejarului pitic (practic, uterul pe care nu-l va avea niciodată el. Noroc cu mama purtătoare! OMG!!! Oare stejarul e o metafora pentru Ricky Martin? Nu, că Ricky e înalt!). Şi atunci, stejarul nostru "pitic" din pădurea de stejari falnici româneşti devine şi tată şi are grijă, împreună cu păianjenul, de puiul de veveriţă. Şi îşi împart atribuţiile în mod echitabil, la fel ca în orice cuplu normal. Era să spun şi "românesc" dar în carte nu scrie dacă păianjenul mai trăgea la măsea din când în când sau dacă stejarul o mai lua pe coajă.

Şi la final, ce să vezi? Veveriţa crescută de cuplul stejar-păianjen şi devenită adultă, îşi întemeiază o familie cu un veveriţoi, dovadă clară a faptului că, deşi a fost crescută de un cuplu format din două persoane de sex masculin, acest aspect nu i-a afectat cu nimic alegerile sentimentale ulterioare.

Frumos lucrat, doamna autoare! Mesaje subliminale despre comunitatea LGBT inserate peste tot! Să le vorbesc copiilor mei, pornind de la povestea asta, despre persoane cu dizabilităţi sau alte afecţiuni medicale din naştere şi cum pot fi ele integrate în societate sau despre cum fiecare fiinţă are rostul ei pe lume, nu m-aş fi gândit! 

Aceleaşi mesaje absolut evidente pentru mintea copiilor le-am observat şi la filmul Frumoasa şi Bestia! Că tot l-am văzut de curând, împreună cu fetele mele şi cu soţul, ca o familie denaturată ce suntem. Ba acolo ne-am mai întâlnit şi cu o altă familie de prieteni veniţi şi ei cu copiii lor!

Dar ce voiam să zic? Nu ştiu ce variantă au ăştia pentru cinema, dar eu nu m-aş fi prins de fazele gay la varianta pe care am văzut-o noi, dacă nu aş fi auzit că ar juca şi dânsele în film. Nici eu, nici restul adulţilor (plus one teenager) împreună cu care am privit, aşteptând să vedem scene din Sodoma şi Gomora în varianta Disney.

Adică, bărbaţi veseli în rochii vedem tot timpul. Gândiţi-vă numai la mulţi reprezentanţi ai cultelor religioase. Ce avem noi aici? Culori: roşu, portocaliu, mov şi nelipsitele alb şi negru. Ştiuuu că astea sunt non-culori, #nusăriţi aşa! 😊

Doi bărbaţi dansând în pereche? Eu am văzut aşa ceva cel puţin o dată la nunţile româneşti pe la care am fost (fiţi sinceri, vă rog!). 

Bărbaţi cu gesturi uşor exagerate, la fel, vedem mereu. Câte un LeFou putem zări oriunde, dacă asta ne interesează şi asta vrem să vânăm. 

În afară de aceste aspecte, pe care copiii evident că nu le-au remarcat, Frumoasa şi Bestia fu toată numa' dragoste, mândrie, prejudecată (hihi), cântece, dans, #BineleÎnvingeRăul. Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Că o fi fost pălăria creată de Botezatu, asta nu a reieşit clar din context.

E o vorbă cum că publicitatea negativă tot publicitate e. Cam aşa mi se pare şi mie cu tot tam-tam-ul ăsta în jurul acestui film. Şi în general, în jurul subiectelor tabu.

Totuşi, sper că aţi înţeles că încercam să demonstrez ceva aici, nu să denigrez frumoasa carte a doamnei Victoria Pătraşcu, „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, editura Cartea Copiilor, o carte care conţine cinci poveşti foarte frumoase, educative, cu subiecte de actualitate din lumea copiilor, fără conţinut vulgar sau discriminatoriu în nici un fel. O carte pe care v-o recomand cu căldură, care este printre preferatele fetelor mele şi pe care o citim mereu aşa cum este, fără analiză pe text, pentru că nu este cazul. Am vrut doar să demonstrez că, dacă vrem, putem zări oriunde cifra 13 😉

În schimb, aş vrea să vă rog să încercăm cu toţii, mereu, să ne păstrăm mintea şi inima deschise. Căci să declarăm că noi ştim cel mai bine şi să judecăm la prima impresie este cel mai simplu şi uneori cel mai greşit lucru pe care îl putem face. Şi poate ne e cald şi bine să procedăm aşa dar dacă vreunul din copiii noştri îşi face curaj şi îşi aduce acasă iubita/iubitul de acelaşi sex, oare ne va fi la fel de uşor să ne închidem inima?