Anunţ la intrarea în Muzeul de Ştiinţe Cosmo Caixa din Barcelona, referitor la locul de depozitare a obiectelor personale |
Trei întrebări despre homeschooling la care am răbdare să răspund, mai ales când mă întreabă prietenii apropiaţi şi care ştiu că sunt bine intenţionaţi şi dornici să înţeleagă ce facem noi cu copiii ăştia ai noştri şi educaţia lor acasă.
1. De unde ştii tu ce ce are nevoie să înveţe copilul tău?
Nu ştiu. Şi nici
învăţătorii nu ştiu care este lucrul de care are nevoie fetiţa mea, Emma sau fiecare copil de 6 ani, în parte. Ei ştiu în general ce cunoştinţe ar trebui să aibă copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 7 ani, de exemplu.
În România mai ales, aproape nimeni nu are nici suficientă energie, nici suficientă motivaţie şi nici suficient timp să acorde atenţie personalităţii fiecărui copil în parte.
Aşa că eu consider că ceea ce fac învăţătorii în sistemul românesc actual de învăţământ pot face şi eu: iau o programă şcolară şi cursurile din facultate de
modul pedagogic şi mă uit pe ele să văd ce ar trebui să ştie un copil din punct
de vedere intelectual şi cum ar trebui să se dezvolte un copil din punct de vedere
emoţional, social şi cognitiv, în intervalul 6-7 ani (cum este Emma).
Slavă Cerului, pot găsi
informaţii corecte din belşug pe internet! Dar din conştiinciozitate şi
curiozitate, am zis să citesc şi eu programa şcolară pentru învăţământul
preşcolar, să fiu sigură că îmi îndrum cât mai bine copilul. Aşa de ideal şi de
nerealist sună, încât cu greu am putut-o parcurge. Vă invit să o citiţi şi voi
aici şi să vă gândiţi la motivaţia cadrelor didactice 😊
Revenind la informaţiile de care are nevoie copilul meu, pentru mine e simplu: Emma face calcule peste ordinul sutelor şi acum începe să înveţe şi principiul după care se face înmulţirea numerelor. Nu are nici 7 ani dar e pasionată de matematică, nimeni nu o forţează, ea cere tot mai multe explicaţii.
Revenind la informaţiile de care are nevoie copilul meu, pentru mine e simplu: Emma face calcule peste ordinul sutelor şi acum începe să înveţe şi principiul după care se face înmulţirea numerelor. Nu are nici 7 ani dar e pasionată de matematică, nimeni nu o forţează, ea cere tot mai multe explicaţii.
În română
scrie foarte bine şi citeşte destul de bine aşa că a hotărât că ar fi timpul să
înveţe să scrie şi să citească şi în engleză. Am început cu cuvinte foarte
simple. Merg în ritmul ei şi sunt alături de ea când vrea să avanseze.
Am zis să nu o menţionez
şi pe Iris, care are 5 ani dar cunoaşte toate literele şi poate citi cuvinte
simple. Ea ar trebui să fie grupa mică la grădiniţă.
Pot eu să le opresc din
învăţat pe vreuna dintre ele, pe motiv că au doar 5 şi aproape 7 ani şi că la
vârstele astea, conform programei şcolare, ar trebui să ştie doar x,y şi z?
Nu, aşa cum nici pe mine
nimic nu m-a oprit să învăţ să citesc la 5 ani şi să mă plictisesc de moarte în
clasa întâi.
2. Ce te faci când nu vei mai şti să îi explici?
Asta e o întrebare grea şi
răspunsul e şi mai greu: le dau la meditaţie! 😊 Mă rog,
pot spune că le caut un profesor care să le îndrume mai departe, în cunoştinţe
mai avansate. Dar pe scurt şi pe româneşte, asta înseamnă: le dau la meditaţie.
La toate materiile? Mai sunt
întrebată.
Păi, am auzit de copii
care fac meditaţii încă din ciclul primar. La toooaaate materiile! 😊
Nu, nu la toate materiile,
pentru că, la fel ca orice altă fiinţă umană, şi ele vor avea câteva obiecte de
interes, pe care vor vrea să le aprofundeze. Pentru restul, sunt sigură că vor
şti să facă legătura între materii, mai există şi atlase, biblioteci, documentare, cursuri gratuite online (de exemplu: aici şi aici), Google, prieteni de la care să înveţe.
Deja le văd cum încep să facă legătura între un loc geografic şi istoria lui, de exemplu. Pentru că eu sunt o mamă pisăloagă şi nu le pot răspunde simplu când mă întreabă copiii un cuvânt în spaniolă, fără să le mai menţionez şi alte vreo două-trei ţări unde se vorbeşte spaniola şi fără să scot aşa, pur întâmplător, şi un atlas pe care să le arăt unde se află America Latină şi să le spun câte ceva şi despre conquistadori. Şi ăsta e doar un exemplu despre cât de insistentă sunt eu cu informaţia, pe principiul: ele mă întreabă de un deget şi eu le arăt toată mâna 😊
Deja le văd cum încep să facă legătura între un loc geografic şi istoria lui, de exemplu. Pentru că eu sunt o mamă pisăloagă şi nu le pot răspunde simplu când mă întreabă copiii un cuvânt în spaniolă, fără să le mai menţionez şi alte vreo două-trei ţări unde se vorbeşte spaniola şi fără să scot aşa, pur întâmplător, şi un atlas pe care să le arăt unde se află America Latină şi să le spun câte ceva şi despre conquistadori. Şi ăsta e doar un exemplu despre cât de insistentă sunt eu cu informaţia, pe principiul: ele mă întreabă de un deget şi eu le arăt toată mâna 😊
Sursa: Pinterest via HomeschoolBase.com |
Emma explicându-i lui Iris diverse din Atlasul Copiilor |
Explorand harta lumii la Muzeul de Ştiinţe Cosmo Caixa, Barcelona |
3. Cum faceţi cu socializarea?
La început, această
întrebare mă enerva rău de tot dar acum mi-a trecut 😊 În afară
de faptul că ele sunt două şi învaţă negociere la greu una de la alta, ele au
mulţi prieteni homeschooleri cu care se văd, mai merg cel puţin o dată pe
săptămână la câte un curs sau atelier şi în plus au prieteni care merg la şcoala clasică şi
cu care se văd şi fac schimb de impresii şi idei. E foarte interesant să îi
ascult, când povestesc pe lângă noi. 😊
Voi fi sinceră: m-am temut
că fetele mele nu vor şti ce este aceea disciplina în cadrul unui grup
organizat însă, spre marea mea surprindere, oriunde le-am dus şi au trebuit să
asculte de un coordonator, au respectat indicaţiile fără probleme şi au
colaborat foarte bine cu ceilalţi copii. Pur şi simplu şi-au dorit să fie
acolo, erau curioase şi au înţeles că există reguli pe care trebuie să le
respecte.
Cam atât astăzi despre
homeschooling.
Vom reveni cu amănunte,
vorba lui Apolodor 😉
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.