Cinci limbaje de iubire şi zece ani de căsătorie

Sursa foto: Imgur.com

Povesteam, la finalul acestui articol, cum mi-am cumparat eu 30 de cărţi cand am împlinit 30 de ani și cum am citit-o pe una dintre ele abia după trei ani. 

Cartea se numeşte “Cele cinci limbaje ale iubirii”, scrisă de Dr Gary Chapman şi după ce am citit-o, au început să se aprindă multe beculețe în capul meu, referitoare la relația mea de cuplu.

Conform autorului, există cinci limbaje principale prin care oamenii își exprimă iubirea față de partener, două dintre ele manifestându-se mai evident în viața fiecăruia dintre noi. 

Avem așa: timpul petrecut în doi, declarațiile făcute celuilalt (sub formă de laude, încurajări, confirmări sau teiubescuri), contactul fizic (și aici includem și îmbrățișările, mângâierile, banalul ținut de mână sau jucatul cu părul partenerului etc.), cadourile oferite și serviciile făcute celuilalt. Nu le-am pus în ordinea din carte, pentru că, de fapt, ele nu au o ordine anume. Şi toate îşi au originea în modul în care am văzut manifestându-se iubirea în copilărie.

Experiența din propriul cuplu mă face să cred că limbajul de iubire primar se poate modifica, odată cu schimbarea priorităţilor din viaţa noastră. Şi cred că ajută să ne gândim la limbajele iubirii ca la ceva flexibil. 

De exemplu, dacă acum 10 ani eu mă simţeam iubită atunci când primeam de la partenerul meu flori, de când avem copii, simt că mă înţelege cu adevărat dacă stă cu fetele câteva ore, pentru ca eu să fac ceva care nu are nicio legătură cu creşterea copiilor.

Revenind la carte, lectura ei a fost revelatoare, m-am amuzat de și m-am regăsit în exemplele prezentate de autor, am recomandat-o prietenilor și mi-am pus în gând să le impun sugerez fetelor mele să o citească atunci când vor fi tinere femei. Şi totuși, simţeam că mai e ceva dincolo de limita celor cinci limbaje dar nu puteam pune degetul pe acel „ceva”.

Zilele trecute, am citit din nou despre limbajele iubirii pe grupul de dezvoltare personală al Andradei (o doamna faină, power coach, care are și un program frumos de descoperire de sine cu ajutorul metodei Brain Walk). Şi am început să mă gândesc din nou la acel „ceva”. Până când am realizat:

Eu am citit cartea asta când eram cu partenerul meu deja de 14 ani și doi copii împreună. Înțelesesem demult că, pentru fiecare dintre noi, limbajul iubirii se vorbește în alt dialect primar. Și atunci, ce ne-a legat? Ce ne-a ținut împreună?

Aș fi vrut să spun compatibilitatea dar asta mi se pare un musai 😊. Ne-am străduit să comunicăm unul cu altul şi atunci când ne-ar fi fost mai uşor să tăcem şi am încercat să rămânem flexibili, astfel încât să fim amândoi mulţumiţi cu fiecare hotărâre luată. Nu e uşor şi nu ne iese mereu din prima, mai ales de când au apărut copii, dar suntem perseverenţi, zic eu.

Eu cred că dacă există flexibilitate și comunicare, pe lângă compatibilitate, toate cele cinci limbaje ale iubirii menționate de dr. Gary Chapman se vor manifesta cu ușurință. 

Și cred asta pentru că există și varianta "Cele cinci limbaje ale iubirii pentru copii" și mă gândesc că un copil are nevoie ca în viața lui să se manifeste toate cele cinci limbaje, nu? Nu putem să o lăsăm mai moale cu cadourile (și aici mă refer la cadouri de ocazii speciale, nu la recompense), sau cu îmbrățișările (că se învață), sau cu timpul petrecut cu el sau cu lucrurile pe care le facem pentru el.

La fel şi noi, adulţii, avem nevoie ca în viaţa noastră să se manifeste toate cele cinci limbaje ale iubirii. Şi avem nevoie de multă răbdare şi voinţă ca să le recunoaştem şi să le dăm voie să se manifeste, pentru că relaţia de cuplu nu este "iubire, bibelou de porţelan", ci este un organism viu, în continuă transformare şi trebuie îngrijită în mod constant de ambii parteneri. 
Sigur că sunt şi cazuri în care partenerii evoluează în direcţii diferite. Despre acest lucru nu am nicio părere, decât că e un fapt şi nu e treaba noastră, a celor de pe margine, să emitem judecăţi.

Aş vrea să vă rog să vă gândiţi la această carte și la perspectiva propusă de ea. La fel ca despre orice carte de dezvoltare personală, eu nu spun că ea cuprinde Adevărul și Calea dar ne poate face să ne punem niște întrebări. Să ne întrebăm cu sinceritate şi cu inima şi mintea deschise noi când ne simțim iubite/iubiți? Dar partenerul când simte că e iubit? Ce știți că îi face lui/ei cu adevărat plăcere? Cum se împacă limbajul tău cu limbajul celui de lângă tine? Sunt sigură că, dacă priviţi în inima voastră, veţi mai găsi şi alte întrebări/răspunsuri.

Dincolo de flexibilitate, comunicare şi cele cinci limbaje ale iubirii, eu cel mai mult de la partenerul meu îmi doresc să se simtă liber în relaţia cu mine. Liber să îmi spună ce vrea sau ce nu vrea şi liber să facă ce îi place. Văd că până acum s-a simţit liber (şi) să construim împreună. Probabil că am reuşit să stăpânim limbajele alea măcar la nivel conversaţional, dacă încă mai râdem la glumele celuilalt după (mâine-poimâine) zece ani de când mi-am schimbat numele.

Ceea ce nu putem spune despre Andreea şi Florin din dialogul de prezentare a articolului.😊