Scrisoare: (pentru) Iubitele mele,

Măştile

Am scris textul ăsta cu o seară înainte să plec la un drum lung şi în cea mai lungă plecare pe care am făcut-o până acum fără copiii noştri. Din superstiţie, nu l-am publicat, nu l-am trimis pe e-mail în căsuţa lor cu amintiri, l-am lăsat pe loc, suspendat.

Mă gândesc demult să scriu ceva despre copilul meu interior, însă exerciţiul e prea profund şi prea intim şi încă nu sunt pregătită să mă dezvălui mai mult altor ochi decât celor ai propriului suflet.

Dar vă las cu însemnările mele din acea noapte, când m-am gândit mult la ceea ce aş vrea să își amintească fiicele mele despre copilăria lor cu mine, când vor crește și vor avea și ele copii. Sau, vorba cântecului, if tomorrow never comes...

Iubitele mele,

Mi-ar plăcea să vă amintiţi brațele mele, deschise oricând pentru voi, pupicii mei, mângâierile și giugiulelile mele. Gâdilatul. Mâncatul burticii. Pupicii din talpă.

Fetele mele dragi, mi-ar plăcea să vă amintiţi mirosul meu și culoarea părului meu lung pe care vă era drag să îl aranjaţi, rochiile mele la care priveaţi încântate, rujul pe care vă lăsam să îl folosiţi din când în când iar ochişorii vă sclipeau de bucurie, unghiile colorate pe care ni le pictam împreună.

Aș mai vrea să vă amintiţi felul în care eu și tati râdeam, ne îmbrățișam, ne sărutam. Aș vrea să vă amintiţi iubirea noastră.

Aș vrea să vă amintiţi şi lacrimile mele când m-am simțit tristă, când mi-a fost greu, când mi-a fost dor. Să vă amintiţi de mama voastră în fața emoțiilor. Râsul şi veselia, certurile şi împăcările noastre. Vulnerabilitatea şi slăbciunile mele dezvăluite în faţa voastră.

Aș vrea să vă amintiţi și de dățile când v-aţi bucurat că mi-am învins teama şi v-am privit în tăcere cum vă căţăraţi, cum alergaţi nebuneşte, cum râdeaţi în ploaie.

Mai sper să vă amintiţi și fața mea arsă de soare, pe o plajă pe care am înălțat zmeie, vergeturile de pe pântecul în care v-am povestit cu cât drag v-am purtat și de pe sânii din care v-am hrănit.

Vocea mea spunându-vă povești, citindu-vă, cântându-vă, învățându-vă alte graiuri, prostindu-ne, călătorind, vizitând, visând.

Cărțile pe care le-am adunat pentru voi şi împreună cu voi, dragul cu care v-am citit sau v-am ajutat să deslușiţi literele, felul în care am căutat împreună când voiam să aflăm orice. 

Acuarelele, sclipiciul, plastilina făcută în casă, făina împrăştiată peste tot, desenele şi abţipildurile de pe pereţi. Cât îmi era de drag să ne jucăm, să colorăm sau să pictăm împreună!

Mi-ar plăcea să știu că am reușit să vă dau mereu încredere în voi, că v-aţi simțit iubite de mine chiar și atunci când aţi greșit, că ştiţi că m-am simţit onorată că m-aţi ales să vă fiu mamă şi că v-am făcut pe fiecare dintre voi să vă simţiţi iubită într-un fel unic și special, exact așa cum sunteţi fiecare în parte și doar pentru că aţi venit în viața noastră, fără nicio altă aşteptare de la voi.

Și mai ales, mai ales mi-aș dori ca voi să ştiţi că eu cred în voi, în puterea voastră de a găsi în suflet liniștea, echilibrul, bunătatea, chiar și în zilele voastre cele mai grele.

Oare ele cum îşi vor aminti, de fapt, de copilărie?